,,Ultimul mister de la Stonehenge" are premiera din 8 noiembrie la Viasat History

Ce s-ar întâmpla dacă unul dintre cele mai faimoase monumente preistorice din lume ascunde dovezi că oamenii au reușit să conecteze întreaga Marii Britanii în urmă cu mai bine de patru mii de ani? Documentarul ,,Ultimul mister de la Stonehenge" îi poartă pe spectatori într-o călătorie pentru a descoperi originile blocului de piatră de șase tone care i-a nedumerit pe arheologi timp de decenii.

Actorul Jason Watkins și istoricul Tracy Borman căută din sudul Angliei până în Orkneys, în Scoția, descoperind noi conexiuni care ar putea schimba înțelegerea noastră asupra constructorilor preistorici.

Stonehenge a fascinat omenirea timp de secole. Cine a construit monumentul? Cum au reușit oamenii preistorici să transporte pietre uriașe fără tehnologia modernă? Și a servit cercul de piatră drept templu, observator astronomic sau loc de ritualuri comunitare? Un nou documentar se concentrează asupra unuia dintre cele mai mari mistere ale sitului - piatra altarului care se află chiar în inima monumentului.

Blocul de gresie de șase tone este unic nu doar prin amplasarea sa. În timp ce celelalte pietre stau în mare parte în poziție verticală, aceasta se află orizontal. Mult timp s-a presupus că provine din Țara Galilor, de unde au fost aduse și așa-numitele pietre albastre de Stonehenge. Cu toate acestea, noile cercetări științifice au adus o întorsătură surprinzătoare: originea pietrei de altar trebuie căutată mult mai la nord, în regiunea de nord-est a Scoției.

O poveste detectivistică geologică cu un final surprinzător

Descoperirea semnificativă, publicată în 2024 în prestigioasa revistă Nature, se bazează pe o analiză a mineralelor conținute în rocă. Compoziția chimică și vârsta lor au servit drept un fel de amprentă geologică pentru oamenii de știință, ajutând la determinarea probabilei zone de origine a pietrei.

Rezultatele au indicat Bazinul Orcadian din Scoția. Locația exactă a pietrei rămâne însă necunoscută. Călătoria sa până la Stonehenge ar fi putut fi de cel puțin 700 de kilometri, ceea ce ridică o întrebare fundamentală: cum au putut oamenii din Epoca de Piatră să transporte o încărcătură atât de grea pe o asemenea distanță?

Jason Watkins și Tracy Borman încearcă să se apropie de posibilitățile constructorilor vremii și să exploreze tehnicile care ar fi putut fi folosite pentru transport. Fără camioane, macarale și drumuri moderne, au fost nevoiți să se bazeze pe forța umană, unelte din lemn, frânghii și o cunoaștere aprofundată a terenului. O posibilitate era o combinație între transportul terestru și călătoriile maritime. Cu toate acestea, ruta exactă nu a fost încă dovedită.

O astfel de expediție ar fi necesitat nu doar forță fizică, ci și planificare, organizare și cooperarea multor oameni. Piatra de altar oferă o nouă perspectivă asupra unei societăți neolitice care era aparent mult mai conectată și mai capabilă decât se credea mult timp.

De la Stonehenge la Orkneys, Scoția

căutarea îi va duce pe ambii ghizi la Orkney, unde se află monumente excepțional de bine conservate ale Europei preistorice. Printre acestea se numără monumentalul Inel al lui Brodgar și așezarea Skara Brae, ale cărei case de piatră oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții de zi cu zi a oamenilor de acum aproximativ cinci mii de ani.

Skara Brae surprinde prin amenajarea bine gândită a locuințelor, în care s-au păstrat vetre, paturi de piatră și spații de depozitare. Inelul lui Brodgar, pe de altă parte, ne amintește de rolul important pe care l-ar fi putut juca ritualurile comunale și structurile monumentale. Asemănările dintre unele așezări preistorice și descoperirile din zona din jurul Stonehenge sugerează că ar fi putut exista contacte culturale între zone îndepărtate ale Marii Britanii.

Aceste asemănări în sine nu dovedesc o cooperare directă între toate comunitățile. Cu toate acestea, combinate cu proveniența pietrei de altar, ele arată că Marea Britanie preistorică nu era lumea așezărilor izolate pe care ne-o imaginăm uneori. Oamenii puteau împărtăși cunoștințe, tradiții și obiecte pe la sute de kilometri distanță.

Un loc care a conectat oamenii?

Documentarul explorează și întrebarea de ce piatra altarului a avut o asemenea semnificație. Stonehenge este cunoscut pentru legătura sa cu solstițiile, când poziția Soarelui este legată de axele principale ale monumentului. Prin urmare, este posibil ca cercul de piatră să fi fost folosit pentru ceremonii asociate cu schimbările anotimpurilor și cu ideile despre univers.

O ipoteză este că transportul pietrelor din diferite părți ale Marii Britanii a avut o semnificație simbolică și că Stonehenge a fost un loc de întâlnire pentru comunități. Este posibil să fi fost un monument care a contribuit la consolidarea unei identități comune și a legăturilor dintre oameni. Cu toate acestea, scopul exact al pietrei de altar rămâne un mister, iar dovezile științifice nu permit încă o singură explicație definitivă.

,,Ultimul mister de la Stonehenge" oferă mai mult decât o simplă căutare a originilor unui singur bolovan. Combină știința modernă cu o călătorie aventuroasă prin Marea Britanie, demonstrând că crearea unuia dintre cele mai faimoase monumente din lume nu a fost doar o realizare inginerească, ci și o realizare a imaginației, credinței și cooperării umane.

Pentru a călca pe urmele pietrei de șase tone și a descoperi noi legături cu istoria antică, nu ratați premiera documentarului ,,Ultimul mister de la Stonehenge" duminică, 8 noiembrie, la ora 22:00, pe Viasat History.

Sursa: Viasat, citat de Parabola.cz.